Putine filme m-au “provocat” la atatea discutii interioare si exterioare, asa cum a facut-o filmul asta. M-am ambitionat sa-l vad pentru ca am auzit prea multe pareri negative (foarte, chiar, daca imi pot permite expresia), si in acelasi timp altele foarte bune: despre ce este filmul, ce vrea sa arate si in ce fel (asa, mai in ansamblu).
Partea draguta a fost cand, la sfarsitul filmului, dupa ce l-am vazut cu o prietena, am ramas ambele fara cuvinte si n-am stiut de unde sa pornim cu impresiile! Abia dupa cateva zile buuune am inceput discutiile – well this is what I call a good movie, unul care-ti pune putin rotitele in functiune, care da drumul imaginatiei, intriga, iti asterne revelatii.
O sa scriu aici despre el, pentru ca sunt in mare parte ideile pe care i le-am transmis unui amic si as vrea sa mi le conturez mai bine, nu neaparat ca sa-mi dea motive sa-l revad (mh, cred ca mi-a ajuns, e, totusi, un film despre depresii, dezamagiri, disperari), ci ca sa imi aduc aminte, in caz ca uit, ce am extras din el si ce merita tinut minte. Please don’t read if you didn’t see it
Read the rest of this entry









